Urmeaza statia Bucuresti-sat

Avea el dreptate saracul McLuhan cand zicea ca lumea a devenit un sat global. In acelasi fel, in ultimul timp simt ca si Bucurestiul a devenit un mare sat. Toata lumea se cunoaste cu toata lumea si daca nu se cunoaste, exista cunostinte comune care au auzit de cieva care cunoaste pe altcineva...Toata lumea se duce la sfarsit de saptamana la hora sau la crasma(Fratelli) - probabil ca si de acolo se cunosc toti. Tot la crasma se fac si desfac prietenii, relatii, afaceri, combinatii, etc. Toti satenii se duc la cooperativa din sat (Banesa Shopping City) pentru a fi vazuti si pentru a-si cumpara tinute pentru hora si zestre (in functie de caz).
De asemenea, satenii umbla pe mijlocul ulitelor (strazi sau bulevarde)fara frica de a fi calcati de noile carute rapide. Daca vei claxona, vor face infarct si presupun ca nu vrei sa-ti omori consatenii. Daca nu vei claxona, vei conduce in urma lor, pe mijlocul ulitei, pana cand se vor prinde ca ar trebui sa se dea la o parte. Apoi te vor injura ca vrei sa-i calci, iar tu vei trece mai departe.
Din cand in cand mai auzi vesti despre cineva plecat la oras, care o duce mai intai bine, apoi mai prost, ca mai apoi sa revina la casa parinteasca din deal. Vara vezi satenii cum sa duc de dimineata sa pescuiasca la garla care strabate satul, acolo unde se duc si puradeii satului sa se scalde cand nu mai pot indura zapuseala.

Couldn't have said it better myself

When you walk in the bar,
And you dressed like a star,
Rockin' your fuck me pumps.

And the men notice you,
With your Gucci bag crew,
Can't tell who he's lookin' to.

Cause you all look the same,
Everyone knows your name,
And that's you whole claim to fame.

Never miss a night,
Cause your dream in life,
Is to be a footballer's wife.
You don't like players,
That's what you say,
But you really wouldn't mind a millionaire.

You don't like ballers,
They don't do nothing for ya,
But you'd love a rich man six foot two or taller.

You're more than a fan,
Lookin' for a man,
But you end up with one night stands.

He could be your whole life,
If you got past one night,
But that part never goes right.

In the morning you're vexed,
He's onto the next,
And you didn't even get no taste.

Don't be too upset,
If they call you a skank,
Cause like the news everyday you get pressed.

You can't sit down right,
Cause you jeans are too tight,
And your lucky it's ladies night.

With your big empty purse,
Every week it gets worse,
At least your breasts cost more than hers.

So you did Miami,
Cause you got there for free,
But somehow you missed the plane.

You did too much E,
Met somebody,
And spent the night getting caned.

Without girls like you,
There'd be no fun,
We'd go to the club and not see anyone.

Without girls like you,
There's no nightlife,
All those men just go home to their wives.

Don't be mad at me,
Cause you're pushing thirty,
And your old tricks no longer work.

You should have known from the job,
That you always get dumped,
So dust off your fuck me pumps.

Amy Winehouse

Adictii

Daca nu ati vazut filmul lui Aronofsky, Requiem for a Dream, faceti-o imediat. Trebuie totusi sa va avertizez ca nu este pentru cei usor impresionabili. De fapt, cred ca si o persoana cu mult sange rece va avea cel putin o tresarire.

In afara de faptul ca a fost o noutate la vremea lui, din punctul de vedere al filmarii, muzica si interpretarea actorilor face totul in acest film. Timp de o ora dupa ca l-am terminat de vazut, am plans si nu am fost capabila sa ies din starea mizerabila pe care mi-a indus-o. Dar nu starea respectiva ma face sa vreau sa-l vedeti. Mi se pare ca filmul reprezinta metafora perfecta pentru modul in care ne ruinam singuri viata, crezand ca facem ceea ce ne provoaca placere.

Cati dintre noi putem spune ca avem o adictie? Nu un viciu. O adictie. Nu prea vad maini ridicate. De fapt, parerea mea este ca suntem cu totii dependenti de cate ceva. Poate nu ni se pare ca prezinta un grad ridicat de periculozitate, dar aici intervine filmul. Nu este vorba doar despre droguri. Da, citim cu totii cat de rau ajung unii junkies. In acelasi timp, auzim si cum sustin unii ca orice exces este daunator, asa ca un consumator ocazional de droguri (social, cum ar sustine) nu poate pati nimic rau. Si aici iarasi vin si spun ca nu e vorba doar despre droguri.

Despartirea de orice lucru placut de organism (dependenta fizica) sau de minte (adictia) provoaca stari similare sevrajului. Ati vazut cum reactioneaza un dependent de telefon cand e nevoit sa il inchida? Sau un supraponderal la dieta drastica? Sa nu mai vorbim despre tigari, jocuri de noroc sau chiar haine.

Ce e mai grav, si am observat asta recent, e ca poti dezvolta si dependente de persoane. Din punctul meu de vedere, asta e cel mai greu de tratat, pentru ca in capul tau motivul disforiei nu este numit dependenta, ci iubire. Si cu totii stim ca "daca dragoste nu e nimic nu e". Nu?

In concluzie, ipocrizia de a blama consumatorii de droguri, fumatorii, sau alcoolicii, cand de fapt fiecare dintre noi este si el dependent de ceva care il macina mai mult sau mai putin pe dinauntru, am realizat ca se regaseste si la mine.

Pana acum acuzam cu violenta orice forma de auto-distrugere, mai ales constienta (chiar daca insami sunt fumatoare). Era vorba de principiu. Unele adictii iti fac mai rau decat altele. Tigarile te imbolnavesc incet, insa iti lasa minte limpede. Drogurile au o reputatie mult prea prosta, fiindca au ucis de la saraci si bogati deopotriva, pana la genii artistice (vezi perioada hippie). In ultima vreme insa, chiar daca in continuare blestem ziua in care s-au inventat si popularizat drogurile, constat ca e posibil sa am si eu propria dependenta. Mai rau, chiar si depresia adanca in care m-a aruncat filmul nu m-a facut sa realizez ca e cazul sa ma tratez.

Contemporaneitatea, cultura si iubirea

Fusei la un spectacol. Nu spui ce si unde. Ideea centrala era ca se pare ca nu scap de acest trend al dansului contemporan. Daca tot e contemporan (cu mine, ar trebui) inseamna ca toata contemporaneitatea rezoneaza. Da. Nu. Am mai vorbit despre asta cand tocmai fusesem la Razvan Mazilu si ma simteam o ignoranta printre nobilime. Ei bine, tot nu mi-am schimbat parerea. Mi se pare ca dansul contemporan, modern, cum ii mai zice este o noua gaselnita. Ca pantofii cu tocul in fata. Ca manusile fara degete. Ca cizmele decupate. Adica...what's the deal???

Ce e bun la acest dans, este ca, plictisindu-te, sau incercand sa-ti inabusi tipetele de frustrare, esti liber sa interpretezi miscarile alea alambicate cum ai chef la momentul respectiv. De obicei, ti se pare ca este o metafora a situatiei ingrate in care te afli. Daca mai simti si o oarecare melancolie, chiar ajunge sa te induioseze ciudateniile la care esti martor.

Personal, dupa vizionarea unei scene in care timp de 2 minute, si pe o muzica sacadata si diabolica, baiatul ridica un deget indreptat spre fata, iar la final ea facea pasi mici si repezi catre el, sfarsind amandoi intr-o imbratisare, mi-am dat seama cum e viata asta...e de ajuns ca el sa ridice un deget, ca ea sa se arunce in neant, fara pic de ratiune si inteligenta afectiva. Sau poate asa era coregrafia...el era obosit dupa un dans anterior solicitant, drept pentru care, partenera a trebuit sa recupereze.

Hmm, oricum ai da-o, tot ea pica prost. Da, stiu. Imi veti sari in cap. Ca de ce sa nu faca si ea pasi. Ca daca il iubeste, poate sa treaca si prin foc. Ca traim in era egalitatii intre sexe, daca se asteapta de la el sa se lupte cu balaurul pentru printesa mofturoasa, cine suntem noi sa-i interzicem si printesei mofturoase sa faca acelasi lucru? Ei bine, e dansul meu si-mi imaginez ce vreau. Get your own boring dance!!

Sfarsitul verii, sfarsitul unei ere

DA...stiu, n-am mai scris nimic de foarte mult timp. Nu vreau sa ma scuz, dar...totusi o fac. N-am avut nici un pic de inspiratie, mi se pare ca nu s-a mai intamplat nimic notabil, in sensul "public". Ma gandeam la Samantha din Sex and the City. Ea spunea la un moment dat ca "New York should be called Same York, because nothing new ever happens". Cam asa ma simt si eu. Obosita, fizic si psihic. Nimic nu ma mai bucura. Letargie totala. Programul se deruleaza cam asa: serviciu (la care se sta cat mai mult posibil, astfel incat sa te oboseasca intr-atat incat atunci cand ajungi acasa sa nu te mai poti gandi la nimic si doar sa te culci) si acasa. In acest timp, fiecare prieten(a), amic(a), ex-prieten(a), ex-iubit isi vede de viata proprie, distrandu-se cum poate.
O fi de vina vremea, tristetea, sau firea melancolica, dar depresia isi revendica drepturile si cred ca le va primi cat de curand.

D'alli parcarilor

Zilele trecute am parcat in fata la restaurantul Zerillo's din Piata Lahovari. Un tiganus (minor de etnie rroma, pentru a fi corect din punctul de vedere politic) vine sa-mi ceara bani si ii spun ca-i dau cand ma intorc. NOT!

Dupa vreo ora si jumatate ma intorc si vine la mine un alt reprezentant al mai sus numitei etnii. Imi spune ca reprezinta Dalli. Redau mai jos dialogul care a avut loc:
eu: unde ti-e uniforma?
el: suntem noi, vine in 2 zile.
eu: bine, cat am de plata?
el: 7 RON
eu: de ce? nu era ora 1.5 RON?
el: s-a scumpit.
eu: pai si de unde stii cat am stat ca nu mi-ai pus hartie in geam?
el: pai eu sunt aici de o ora si masina era deja parcata aici. deci...2 ore.
eu: de unde stii ca nu sunt aici de dimineata?
el: atunci platiti pentru mai mult.
eu: haha....ma bucur pentru acest dialog mirific, dar chiar crezi ca nu am mai parcat niciodata intr-o parcare Dalli, ca sa stiu sumele?
Apropo, parca sa reziliase contractul cu Dalli...
el: nu, nu, din august.

M-am urcat in masina si am plecat, lasandu-l sa tipe dupa mine: daca nu platiti la mine o sa raspundeti in fata primariei!!!

Ok, abia astept.

Cel mai mare artist a murit

Michael Jackson a murit. Vineri am fost calare pe youtube, pe CNN, toata lumea numai despre asta vorbea. MJ mi-a marcat copilaria, aveam toate albumele, stiam toate cuvintele cantecelor, si nu am vrut sa plec urechea la nimic din ce s-a spus rau despre el. Cand ma uitam la videoclipuri mai vechi, chiar era frumos, sarmant, si imi pare rau de cum a ajuns. Sper din tot sufletul sa nu izbucneasca scandaluri pentru custodia copiilor lui sau miotivul decesului cum s-a intamplat cu mai toate marile staruri. Sa ne gandim doar la ce a adus nou si cat de mare a fost. Dumnezeu sa-l ierte